Cu bolovani şi gârle

Îmi amintesc o fază de la ora de Geografie, de prin clasa a şaptea sau a opta. Când, în toiul a nu mai ştiu ce explicaţie de geomorfologie, eu povesteam în plen cum „la munte sunt bolovani” în albiile râurilor. Profa, o femeie super, şi-a pus mâinile în cap: „bolovani? Am lucrat atâta cu voi ca să vorbiţi cu… bolovani?” Mi-era tare drag de ea şi, în mintea mea de copil, am fost foarte afectată de faptul că i-am dezamagit aşteptările. Mi-am amintit recent de episod, într-un context în care cineva povestea, tot din copilărie, de „gârle”. Mă gândeam cât de viu mi-a rămas momentul ăsta în minte, dar şi cât de mult ne pot cele trăite în copilărie schimba viaţa… Nu, în caz că se întreabă cineva, nu m-am decis că voi studia munţi şi „bolovani” a doua zi după fază. Dar, cumva, din cumulul celor traite de mine… aici sunt 🙂

Învăţând să-i învăţ şi pe alţii să iubească munţii, gârlele şi bolovanii…

–––

Iunie 2016. Pe când… pe când unii sărbătoreau ziua copilului… 8 IML-işti şi profesorii lor se „jucau” de-a asigurările în stâncă.

Iunie 2016. Pe când în ţară erau coduri galbene, portocalii şi roşii de ploaie… aceiaşi 8 (plus 2) care n-aveau ce face acasă se bucurau de traversat torenţi. Învolburaţi, repezi şi încărcaţi cu aluviuni, având un debit mult mai mare decât cel obişnuit.

Iunie 2016. Pe când aveau cazare asigurată… aceiaşi nebuni alegeau să doarmă în pădure, în bivuac, cu ploaia peste ei…

–––

Trecut-a, deci, şi cel de-al patrulea modul al şcolii de Lideri Montani a SGLM-ului. Modul dedicat siguranţei în mediul acvatic şi unei prime „porţii” din siguranţa pe stâncă. Cele 5 zile de pregătire au avut loc în Parcul Naţional Hăşmaş-Cheile Bicazului.catarare1

Prima zi ne-a primit cu vreme bună, aşa că nu am ratat ocazia de a ne „încălzi” cu puţină escaladă (dar varianta utilă unor lideri montani: în bocanci!). Cei care am avut la noi şi espadrile am avut ocazia să vedem cât de diferit poate fi perceput acelaşi traseu (trasee cu un grad redus de dificultate) atunci când este căţărat la bocanc faţă de un acelaşi traseu, atunci când este căţărat cu espadrile. Mult mai dificil, adică. Oricum, cei care nu mai pusesem de ceva vreme mâna pe nişte prize, ne-am bucurat mult că ziua a început frumos şi lejer. Că, doar, era Ziua Copilului! catarare2

După „încălzire”, am continuat cu tehnici de asigurare şi autoasigurare la punct fix şi tehnici de filare a partenerului.

asig3

Îmi place foarte mult abordarea profesorilor noştri în ceea ce priveşte traseele tehnice: dat fiind că, pentru noi, ca lideri montani, utilizarea echipamentului de căţărare va fi doar ca precauţie suplimentară în pasaje expuse, se merge mult pe ideea de a improviza. Atenţie, de a improviza… ca la carte! (pentru că, la noi, cuvântul „improvizaţie” are o conotaţie negativă).

filare1

Adică învăţăm cum, folosind un minimum de echipament, să putem încropi un ham, să putem fila, să putem face o asigurare etc. Mie îmi place la nebunie, e exact ce îmi doream să învăţ în acest domeniu! Că, altfel, să cumperi kilogramul de bucle echipate, de dispozitive de urcare şi coborâre e simplu, dar să înveţi să gândeşti cu puţin la dispoziţie, folosind câteva noduri, nişte noţiuni de fizică de bază şi elementele din teren mi se pare mult, mult mai interesant! Şi mai practic. Pentru că, atunci când vom fi cu turiştii noştri pe trasee de drumeţie, nu vom avea cu noi kilogramul de hamuri, de bucle echipate, de dispozitive de rapel şi de urcare… Aşa că, din nou, know-how-ul va face diferenţa….

asig2

Pe care, am aflat, avem mult de muncă până să-l deprindem în aşa fel încât să „curgă” fluid. Noi cam bâjbâiam; aceleaşi noduri care ne ieşeau perfect „pe uscat”, pe cordelina din cabană, începeau să devină ameninţătoare atunci când eram nevoiţi să le executăm cu o mână, în perete, stând în poziţii incomode şi pe o coardă care venea cum se nimerea, nu cum o aşezam noi la exerciţiile din cabană (veşnic în aceeaşi poziţie, adică).

asigurari1

Am continuat cu exemplificarea modului în care se montează o balustradă şi se face o traversare legaţi în coardă pe un pasaj expus. Au fost probate şi riscurile în timpul căderii, unele mai anticipate decât altele: de exemplu, atenţi fiind la filare, corzi, carabiniere etc, nimeni nu a băgat de seamă riscul de a cădea într-o frumoasă tufă de măceş! 😀

traversare3

Şi în această tură am avut invitaţi pe cei de la Salvamontul local şi de la Administraţia Parcului. Este întotdeauna util să luăm contact cu „oamenii locului” atunci când mergem într-o tură, întrucât a înţelege mai multe despre probleme de pe plan local ne ajută şi pe noi să fim mai pregătiţi, ca profesionişti ai muntelui.

salvamont

Între modulele de teorie, s-au avut în vedere managementul riscurilor (cu exerciţii practice), dar şi noţiuni de meteorologie sau de morfologia albiilor râurilor şi torenţilor.

parc

Revenind, însă, în teren… în plină ploaie, am pornit prin bălţi, pentru a exersa traversările de torenţi. E o întreagă ştiinţă şi aici şi, acum, ne simţim mai pregătiţi şi pentru asta.

traversare4

Ultimele zile au fost dedicate traseelor (calculate pe hartă de noi, urmărite, de astă dată, nu mergând doar sec pe azimutul calculat pe hârtie, ci şi interpretând harta şi terenul).Super-bălăureala, mi-a plăcut maxim!

harta

Noaptea dintre cele două trasee a fost dormită la bivuac. O noapte foarte plăcută, în ciuda (sau tocmai din cauza?) ploii… nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place dormitul sub cerul liber mai mult chiar decât dormitul la cort. Aşa că, dacă tot ne-am instalat sub copaci, am făcut cerere pentru locul de la fereastră 😀

bivuac

Bineînţeles, şi traseele de aici au inclus exerciţii de traversare. Ocazie cu care cel puţin noi, fetele, am avut ocazia să simţim forţa apei. Când am trecut cu rucsacul în spate, am reuşit să traversez fără probleme…

traversare2

Când, însă, greutatea mea s-a diminuat cu cele vreo 12 kg… am ajuns să fac probă de înot pe coardă :)) ) Aşadar, dacă o să traversăm vreodată torenţi împreună şi va trebui să ajungem la soluţia montatului de coardă, să nu vă mire şi să nu credeţi că vreau s-o fac pe deşteapta dacă, înainte de a fila coarda în rucsac, bag şi câteva pietre :D).

traversare1.jpg

Aşadar, cum a fost? Frumos, util, lămuritor… Şi, mai ales, crescând conştientizarea asupra celor muulte pe care le mai avem, încă, de învăţat, de perfecţionat, de exersat până să devină reflex. Şi iarăşi, nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place cursul ăsta din ce în ce mai mult!

grup.jpg

Detalii despre modulele anterioare: aici.

IML, cu pioletul și colțarii

Hristos a înviat!

Deja a trecut şi Paştele! Şi până să-şi intre vara în drepturi depline, mai am de achitat o datorie veche. Vă promisesem că vă povestesc câte ceva din cele întâmplate la cel de-al treilea modul al cursului de lideri montani, ultimul modul de iarnă pe 2016. De fapt, am tot aşteptat nişte poze, dar, dacă mai aştept mult, trece iarna şi pe munte. Iar eu îmi fac bagajele pentru modulul 4. Aşa că…

rucsac

… am ajuns acolo pe 27 martie, după o perioadă de ninsori proaspete. Fapt care ne-a îngreunat puţin deplasarea, mai ales celor care am ales să urcăm până la cabană pe jos. Cu rucsăcei de peste 25kg, ca aşa se adună când ai de toate pentru o săptămână plus echipament tehnic..

Unde? La Cabana Diham, în Munţii Bucegi. Acolo am stabilit „tabăra de bază”, de unde, în timpul a cinci zile pline, am „bifat” următoarele:

O mulţime de teorie, despre studiul zăpezii, avalanşe şi nu numai. Am repetat proba de căutare în avalanşă contra cronometru şi proba de orientare (de această dată, în echipe de câte 2 şi cu cerinţa de a respecta timpii pe care noi înşine ni i-am calculat pe hartă). La proba de căutare în avalanșă, după ce ne-am cam dat duhul alergând prin zăpezi precum cea din fotografia de mai jos, am avut ocazia să-i vedem și pe profesorii noștri ”în acțiune”… și cu toată ”ciuda” cu care ascunseseră colegii noștri DVA-urile, le-au găsit în timp mai mult decât potrivit. Și fără alergătura noastră… 😀

profil zapada

Am avut invitat un reprezentant al producătorulor de hărţi turistice Zenith, care ne-a prezentat câteva aspecte şi probleme întâlnite în procesul de cartografiere. Se doreşte o bună colaborare între noi, ca utilizatori de hartă, şi ei, ca producători, nu doar pentru a le oferi un feedback competent care să-i ajute să-şi îmbunătăţească permanent calitatea produselor, ci inclusiv în vederea colaborării pentru realizarea de hărţi noi, în zone de interes crescut pentru noi.

harti

Tot la categoria invitaţi speciali, am cunoscut şi reprezentanţi din administraţia Parcului Natural Bucegi. Întrucât vom lucra pe acelaşi teritoriu, este firesc să ne familiarizăm unii cu alţii, dar şi să înţelegem mai bine mecanismele care stau în spatele anumitor reguli din arealele protejate, reguli care, pentru turiştii dornici (doar) să vadă cât mai mult, inclusiv pentru unii dintre cei care merg pe munte, pot părea exagerate sau fără sens. Am luat contact şi cu o parte dintre problemele cu care se confruntă cei din administraţie şi am primit răspunsuri la unele din întrebările din clasa: „de ce autorităţile competente nu fac… (cutare sau cutare)”.

parc

Ultimii invitaţi au fost cei de la Jandarmeria Montană, de la unitatea de pregătire a jandarmilor montani din Sinaia. În aceeaţi idee, respectiv faptul că ne vom mai întâlni şi „în teren” şi, deci, nu strică să existe demarată oficial o relaţie. Ceea ce s-a şi întâmplat la nivelul structurilor de conducere, întrucât Societatea Ghizilor şi Liderilor Montani a încheiat de curând un parteneriat de colaborare cu Jandarmeria Montană.

jandarmi

Dar tematica modulului era axată, în principal, pe tehnici alpine de iarnă. De aceea, seara, pe la ora 21, după o zi plină de teorie şi de muncă în teren, am început, în stilul deja cunoscut al lectorilor noştri…. capitol nou: teoria în alpinism (triunghiul forțelor și nu numai)…

alpinism1

….şi atelierul de noduri :D. Pe care, până la final de atelier, a trebuit să le putem executa şi în beznă completă. Şi cu mănuşile pe mâini.

noduri2

noduri1

Cea mai extinsă parte practică practică a modulului a fost axată pe exersarea tehnicilor de oprire în piolet (cu ambele mâini, în toate cele 3 variante posibile de cădere – pe spate cu picioarele înainte, pe burtă şi pe spate cu capul înainte – inclusiv dinamic, simulând cât mai real o cădere, inclusiv cu rucsac în spate etc). Pentru niciunul dintre noi nu erau tehnici complet noi, însă pe mine, de exemplu, m-a surprins modul în care zăpada (moale, doar cu crustă la suprafaţă, şi neregulată din cauza topirilor, inclusiv a acumulărilor datorate avalanşelor de topire) poate să te răstoarne şi să te împiedice să frânezi. Zburam cu toţii pe pantă, ne rostogoleam… interesantă experienţă, mai ales întrucât eu exersasem până atunci doar pe zăpada perfectă (mică şi cu crustă, pe care, deşi poţi prinde viteză mult mai mare, frânezi imediat, fără surprize, dacă faci totul corect).

piolet1

piolet2

piolet3
Şi dacă zăpada tot permitea, am învăţat şi tehnica de frânare atunci când nu ai nimic la tine (adică pe genunchi/bocanci şi coate, Doamne ajută să ţină!). Sigur, metoda asta are limitele ei; atunci când ai zăpadă îngheţată, îţi rupi coatele fără folos aşa. Dar dacă ai zăpadă îngheţată şi mergi pe pante expuse, nu ai ce căuta acolo fără piolet și fără cunoștințe legate de utilizarea lui (pare aberant că am specificat, dar nu e. În realitate, o mulţime de oameni merg pe munte iarna cu pioletul după ei – unii şi pe trasee pe care nu e nici pe departe necesar, alţii pe trasee expuse – dar mulţi nu au exersat niciodată o oprire. Şi nu e tocmai ceva ce ai timp să procesezi şi să faci „natural” atunci când se întâmplă să cazi… Dimpotrivă, mişcarile trebuie repetate şi răs-repetate, până când intră în memoria corpului ca reflex, reflex care să se activeze automat, foarte rapid şi prompt, sub stres, în momentul în care ar fi cu adevărat nevoie. Şi exact asta e „politica” la noi în SGLM, unde proba de oprire în piolet este una dintre cele eliminatorii la examenul de iarnă… şi chiar ne povestea auditorul nostru bulgar că, într-o altă țară aspirantă, un singur aspirant IML a luat examenul final. „Erau praf! Oamenii ăia nu ştiau să oprească în piolet!”).

caderi fara

Am făcut, apoi, asigurări în zăpadă, pe care le-am şi aplicat, urcând legaţi în coardă pe o porţiune de vale de abrupt.

asigurare
Am exersat, de asemenea, rapelul. Eu făcusem rapel relativ multişor înainte, cu mai multe dispozitive, dar dispozitivul tip tub pe care l-am avut acum, cu frecarea foarte mare și pe care nu îl mai utilizasem înainte, combinat cu greutatea mea mică, m-au adus la transpiraţie până să termin primul rapel. De la al doilea am pus dispozitivul invers, pe varianta cu frecarea mai mică, şi altfel a curs coborârea…

rapel.jpg

Bineînţeles, nu se putea modul de iarnă fără clasicul dormit la bivuac!

iglu

iglu2

Cu ce am rămas din acest curs?

– cu o mulţime de informaţii noi şi cu multe altele consolidate;

– cu o julitură zdravănă pe burtă şi 2 zgârieturi pe ecranul telefonului meu de doi lei, de la o oprire în piolet ratată glorios, chiar pe final, la examenul parţial (copilul meu mic ştie şi acum să spună tuturor că „sunt de la piolet” zgârieturile :D) ). Iar julitura și căderea aferentă mi-au inspirat titlul articolului 😀 Că tot fac unii haz de conotațiile sumbre ale abrevierii IML (International Mountain Leader, da? :)) );

– cu hotărârea tot mai întărită de a face tot ce îmi stă în puteri (fizic, financiar, intelectual etc) pentru a termina acest curs. Modul în care am văzut până acum că se face treabă la cei din SGLM mă motivează să-mi doresc să intru „cu acte în regulă” în această echipă!

grup

Şi apropo de acte, tot la modulul din Bucegi ne-am primit legitimaţiile de membri aspiranţi SGLM! 😀

legitimatie

Detalii despre modulele anterioare, aici.

Despre Liderii Montani

În timpul în care voi citiţi aceste rânduri, eu sunt pe munte. Dar nu la relaxare, ci la muncă. Sau, mai bine zis, la şcoală. Şcoala de Lideri Montani Internaţionali, organizată, în premieră pentru România, de SGLM (Societatea Ghizilor şi Liderilor Montani).

Ce este Liderul Montan şi cum se diferenţiază de ghidul montan?DSC_1711

Atât ghidul, cât şi liderul montan sunt profesionişti ai muntelui, diferenţa constând în faptul că ghidul este plurivalent (competenţe multiple în zona turismului montan: drumeţie, alpinism, escaladă, schi, mountain-bike etc), în timp ce liderul este specializat doar pe partea de drumeţie. Practic, liderul montan este ghidul de drumeţie. Dreptul liderului de a conduce grupuri se extinde până la limita inferioară a gheţarilor permanenţi sau până la acele trasee unde utilizarea echipamentului tehnic (corzi, ham, colţari, piolet etc) este obligatorie. Atenţie, liderul poate şi este instruit să utilizeze echipament tehnic acolo unde experienţa sa consideră că acesta reprezintă o precauţie suplimentară utilă pentru siguranţa grupului sau a unor membri ai grupului (de exemplu, poate instala o coardă pe post de asigurare pe un pasaj de traversare, pentru securitatea şi confortul sporit ale membrilor grupului, traversare care se poate însă realiza în mod obişnuit şi fără asigurare).

La ora actuală, la nivelul României, ghizii montani acreditaţi sunt exclusiv naţionali, neavând recunoaştere în afara graniţelor ţării (despre cei mulţi care profesează fără autorizaţie nu discutăm acum, şi această situaţie este pe cale să se schimbe rapid). Este şi normal să fie aşa, întrucât o echivalare a competenţelor ar fi imposibilă din mai multe puncte de vedere. Un curs străin, recunoscut de UIAGM (Uniunea Internaţională a Asociatiilor Ghizilor Montani), durează între 3 şi 5 ani, în timp ce, la noi, cu un minim de experienţă tehnică, poţi deveni ghid montan după o formare profesională ce durează…. între 3 luni şi 1 an. Condiţiile de admitere şi costurile unui curs după standardele UIAGM sunt şi ele, în mod evident, incomparabile cu cele româneşti. Dar, mai ales, lipsa în România a palierului altitudinal corespunzător gheţii permanente face practic imposibilă pregătirea unor ghizi de altitudine pe teritoriul ţării, întrucât lipseşte un „ingredient” de bază: cadrul natural. Foarte recent, totuşi, s-a pornit un proiect de şcolarizare a unor ghizi montani români, în colaborare cu personal din alte ţări est-europene, după standardele UIAGM (şcolarizare care, în mod evident, nu va avea loc pe teritoriul României).

12823256_459079547616230_9099538900480934099_o

Liderii Montani se află şi ei organizaţi, la nivel mondial, în UIMLA (Uniunea Internaţională a Asociatiilor Liderilor Montani). Mulţumită eforturilor SGLM, România este, la ora actuală, una dintre ţările afiliata ca membru aspirant UIMLA, iar noi suntem prima promoţie de candidaţi români admişi pentru acest program de formare profesională cu recunoaştere internaţională.

Admiterea

Examenul de admitere a avut loc în octombrie 2015 şi a constat în patru etape, fiecare eliminatorie pentru următoarele:

12113354_420599428130909_3833144981460780539_o

  1. Selecţia dosarelor pe baza CV-ului cu experienţa montană (poate cea mai dură etapă, întrucât, din 43 dosare, au trecut de selecţie doar 8);
  2. Interviu pe baza dosarului;
  3. Proba teoretică (de asemenea destul de dură, cu toţii am intrat cam la limită);
  4. Proba practică. Personal, nu am perceput-o drept dificila din punct de vedere fizic, dar traseul a fost presărat cu tot felul de „surprize”, menite să ne testeze şi alte aspecte în afară de rezistenţa la efort (dar şi să ne reamintească de regula conform căreia: „la finalul traseului, toţi au voie să fie obosiţi, dar ghidul trebuie să fie capabil să parcurgă înapoi cel puţin jumătate de traseu”).12115921_420780284779490_1669191481747394616_n

După 2 zile de emoţii, toţi cei 8 trecuţi de prima etapă am fost admişi pentru cei 2 ani de şcoală. Munca abia a început!

12079696_10153311119745852_7733370673297289178_n

Modulul I

12238107_426825057508346_7660924352273447990_o

A avut loc în noiembrie 2015, la Târgu Mureş, la sediul celor mai profesionişti dintre profesionişti în acordarea primului ajutor: SMURD. Au fost 3 zile de învăţare intensivă: anatomie şi fiziologie, tehnici de resuscitare si Basic Life Support, lanţul supravieţuirii în caz de accident etc.

12239937_426824990841686_824276608566571275_n A fost foarte util faptul că am avut profesor un cadru medical calificat nu doar ca asistent şef pe ambulanţă, ci şi ca membru Salvamont Alba, fiind, deci, foarte capabil de a adapta prezentarea nevoilor noastre, de a răspunde la întrebări şi de a oferi exemple specifice accidentărilor în domeniul montan. „Cireaşa de pe tort” a fost vizitarea hangarului elicopterului de salvare, prezentarea echipamentului din elicopter şi discuţia cu piloţii despre procedurile de aterizare pe teren accidentat şi despre multe altele.

12244374_10153352870020852_2023089170311739803_o

Modulul al II-lea

859955_459079350949583_3712767094318870709_oA avut loc în luna ianuarie 2016, în Munţii Harghitei (zona Mădăraş). Spun convins că a fost cel mai intensiv curs la care am participat vreodată! Ziua începea pe la 9, fie cu teorie, fie cu muncă de teren şi… se termina la 22, chiar 23. Ca lector, îţi trebuie ceva determinare pentru a începe capitol nou de teorie seara la 21, după o zi de bălăurit prin ceaţă şi zăpadă cu busola în mână sau de a începe orientarea de noapte după ore bune de săpat bivuac.

12642494_446725115518340_5051712906314044172_nA fost destul de obositor, dar am plecat de acolo cu o mulţime de cunoştinţe: orientarea după azimut pe timp de zi şi pe timp de noapte, căutarea victimelor în avalanşe cu ajutorul dispozitivului electronic de localizare (DVA), studiul zăpezii în profil, construirea şi testarea unui bivuac în zăpadă. 12615159_1072853779401643_5808878675093410476_oPlus cunoştinţe teoretice referitoare la istoria turismului montan, la legislaţie şi multe altele, dintre care o bună parte vor fi reluate şi dezvoltate acum, la modulul al III-lea. Revin cu mai multe detalii când mă întorc… adică dacă mă întorc! 😀

Redevenind serioşi… din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă prin munca celor de la SGLM (printre care şi noi, membrii aspiranţi) este o foarte bienvenită ridicare a standardului în ceea ce priveşte turismul montan pe teritoriul României. Poate şi prin înclinaţia către studiul fenomenelor turistice pe care mi-o dă formaţia mea de geograf, nu pot să nu observ oportunitatea pe care acestă creştere a calităţii serviciilor de ghidaj montan o poate aduce României. Şi mă bucur să fac parte din echipa de profesionişti care aduc schimbarea!

11056094_459079357616249_163024100072790052_o